Cand aveam 10 ani, desi nu iesisem din Romania si nu vazusem prea multe poze cu Marea Britanie, stiam ca vreau sa locuiesc acolo. Nu stiam de ce dar aveam o atractie naturala catre UK, catre tot ce e britanic (inca o am). Mai tarziu, credeam ca Romania nu e indeajuns pentru mine, ca pot mai mult, ca merit mai mult si ca oricat de mult s-ar schimba lucrurile, de ce sa nu ma bucur de o tara civilizata?

Dupa ce mi-am indeplinit cel mai mare vis si am locuit in Londra cateva luni, am inteles ca trebuie sa revin in Romania. Si de ce merita sa ramai aici. Cred ca oricine simte ca vrea sa plece din tara, ar trebui sa o faca cat mai repede posibil pentru a vedea daca merita sau nu.

Am fost mereu un copil diferit. Nu mi-au placut gastile de prieteni, eram mai creativ, preferam sa stau singur in casa si sa decupez poze din reviste si sa fac moodboard-uri sau mixtape-uri in care amestecam sunete din natura cu melodii si voci de la radio. Habar nu aveam ce sunt alea moodboard-uri la 5-6-7 ani dar asta facem cand eram mic in 90% din timpul liber in loc sa ies pe strada cu copiii sa ma joc fotbal sau altele. Am crescut intr-un sat asa ca aveam un spatiu urias de joaca atat in curtea casei dar si pe langa. Insa preferam sa fac orice altceva fata de ce faceau toti ceilalti copii. Nu era intentionat, nu imi convenea ca sunt atat de diferit, eram o mica povara si pentru parinti si familie pentru ca nu intelegeau de ce sunt asa si le era greu sa o scoata la capat cu mine. Am inceput sa cred ca e o problema legata de tara in care traiesc, nu legata de mine. Oricat de mult mi se spunea ca trebuie sa fiu precum ceilalti – “de ce nu poti sa fii si tu un copil normal?” – simteam ca nu trebuie sa ma schimb si ca nu e ceva gresit cu mine, e ceva gresit cu lumea din jur. Visul cel mai mare era sa plec din “lumea din jur” si sa ma duc mai departe, undeva unde oamenii creativi si diferiti sunt incurajati, nu pusi in cutie, marginalizati.

Am trecut de liceu cand m-am mutat in Bucuresti, am inceput sa ma simt mai in largul meu dar scopul, pe termen lung, a ramas acelasi: sa plec din Romania, sa ma mut intr-un loc mai civilizat unde as fi mai apreciat si as trai mai frumos. Oscilam intre Londra, Berlin si Paris. Anul trecut am ales Londra si am locuit acolo trei luni. A fost un vis, imi venea sa ma ciupesc in fiecare zi de mana ca sa fiu sigur ca e real ca sunt acolo. A fost o perioada in care am meditat mult, am facut yoga, am facut sport, am mancat sanatos si am lasat multi ani de invatat lectii sa se aseze in locul potrivit. Trebuia sa imi caut de lucru acolo si sa imi construiesc o viata de la zero. Insa am simtit sa iau o pauza si sa respir. Sa ma detasez un pic de toate, sa vad de ce am visele pe care le am si de ce mi-am dorit sa fiu acolo, ce vreau sa fac mai departe. Insa intrebarea cea mai importanta pe care mi-am pus-o a fost: ce pot sa fac eu pentru universul in care traiesc? Unde pot sa fac o schimbare? Unde am puterea si deschiderea sa schimb ceva? Si cel mai important… unde e nevoie de mine, de ce stiu sa fac eu? Pentru ca nu poate fi totul despre mine si atat, trebuie sa fie despre cati 2-3 centimetri reusesti sa schimbi in Univers si ce aduci bun in jurul tau 🙂

Pe langa astea, iata ce am mai inteles eu despre Romania, de la distanta.

De ce merita sa ramai in Romania?

1. Pentru ca esti in siguranta. Fizica. Suntem norocosi ca teroristilor nu le pasa de ce se intampla aici. Probabil ca avem ceva importanta strategica, politica, fiecare tara are rolul ei in marea schema a marilor puteri ale lumii, nu prea ma pricep la asta dar am inteles de la prietenii mai destepti: ca Romania are un rol important in Univers insa nu atat de important incat sa avem teroristii cu ochii pe noi – aparent, ei sunt interesati de puterile cele mai mari. Nu mergem pe strada cu teama ca o masina o sa intre pe trotuar sa dea peste noi… pentru vreun Dumnezeu sau Allah. Nu mergem pe strada cu teama ca o sa ne verse cineva acid pe tot corpul de la vreun balcon de deasupra. Nu mergem pe strada cu teama ca omul din fata noastra are un cutit, o mitraliera sau o bomba legata de el. In afara de cladirile care stau sa cada la cutremur, nu avem motiv sa ne temem de oamenii de pe strada pentru ca nu traim cu terorismul printre noi. Deloc. Suntem in siguranta. Si pana nu ajungi intr-un loc in care se intampla asta aproape zilnic si mergi sa cumperi legume si vezi pe toate standurile scris cuvantul TERROR cu litere mari si oamenii cu fata cazuta si speriata, nu o sa intelegi despre ce vorbesc. In comparatie cu oamenii care traiesc efectele terorismului in fiecare zi, fricile si temerile noastre sunt precum grijile financiare ale oamenilor bogati. Trebuie sa fim recunoscatori pentru asta si sa mergem mai bucurosi pe strada.

2. Pentru ca esti liber. Pana sa plec din Romania, am revazut aproape un sezon intreg din Downton Abbey. Iar cand am ajuns acolo, am intrat pe un site de streaming si am vazut ultimul episod din serie. Un sigur episod. In cateva zile, am primit in casa in care locuiam o scrisoare cum ca vor deschide o ancheta si vor trimite oameni sa investigheze streamingul ilegal al produselor BBC. Au urmat alte trei plicuri cu mesaje similare de la ei. Un link. Un episod. Un video de 50 de minute. Atat a fost nevoie ca sa vina cu amenintari pentru o ancheta. La asta, se adauga sistemul de supraveghere prin camere video – sunt peste 4 milioane de camere video in UK. Ei declara ca ar fi vorba de camere video private si cateva sunt ale guvernului. Aproape orice miscare este supravegheata pe strazile din Londra. Aproape orice faci in spatiul din afara cladirii tale e filmat. Iar in interiorul cladirii, traficul de pe internet e supravegheat si el. Si in unele cazuri, si camerele video ale laptopurilor sau telefoanelor. Libertate? Nu cred. Deci in Romania suntem liberi.

3. Pentru ca poti sa traiesti visul american. Sau visul romanesc. Poti sa fii cine vrei sa fii. Nu prea traim stratificarea sociala, nu suntem impartiti in functie de rasa, religie, culoare sau veniturile parintilor nostri. Majoritatea prietenilor mei duc o viata buna, o viata frumoasa. Si aproape toti vin din familii cu venituri medii spre sarace. Multi dintre ei au crescut in sate, orasele mici si si-au depasit conditia, au facut mai mult decat oricine altcineva din familia sau cartierul lor. Cunosc exemple de oameni care au ajuns sa calatoreasca in toata lumea si sa ia cina cu printi, printese, cu unii cei mai educati, bogati, intelectuali, intelepti oameni din tara asta sau din lume. Poti sa visezi – chiar daca oamenii care conduc tara nu isi doresc ca tu sa te ridici si sa faci ceva in viata, de-aia avem si sistemul de educatie menit sa ne faca dobitoci. Insa poti sa navighezi pe langa sistemul ala, poti sa fii ce vrei sa fii. Trebuie doar sa ignori majoritatea vocilor din jur si sa vezi ce iti doresti tu, de fapt. Iti scrii povestea aproape cum vrei tu, daca esti destept.

4. Pentru ca oamenii sunt mai calzi. In Romania, e destul de usor sa iti suni un prieten si sa va vedeti in cateva minute. Sau sa il rogi sa te ajute sa muti o canapea. Sau sa va intalniti fara un motiv special. Pentru ca oamenii sunt mai calzi. Nu si cand vine vorba de jobul lor. Insa, in viata personala, e mai usor de mentinut o legatura si mai uman, nu e atat de oficial cum e in alte tari. Iar aici vorbesc din exemple pe care le stiu din Paris, Berlin, Londra, Amsterdam, Italia si Suedia. Bineinteles ca acolo unde oamenii sunt mai calzi si mai buni, exista si reversul medaliei unde sunt oamenii mai rai decat in alte locuri. Insa, in esenta, oamenii sunt mai buni si nu atat de singuratici in Romania.

5. Pentru ca traim intr-un soi de realitate, nu intr-una simulata. Politicienii, mass-media si varfurile care manipuleaza fiecare tara sunt atat de strans legate si menite sa controleze perceptiile oamenilor in alte tari incat daca esti atent iti dai seama ca oamenii aia traiesc ca in Black Mirror deja, intr-o realitate simulata in care tot ce li se spune si li se serveste este fals si e o strategie de marketing in fiecare fir de par, fiecare zambet. In Romania, pentru ca policitienii sunt doar smecheri dar nu sunt deloc inteligenti, isi spala rufele in public, se toarna unii pe altii catre DNA si catre presa, fura muuult mai mult decat au nevoie si decat ar trebui si ajung toti la inchisoare, pana la urma. Cumva, in Romania, pana la urma afli cine e vinovat pentru un dezastru, afli ce e in spatele cortinei si, pentru ca oamenii care conduc sunt mult mai prosti, traim mai transparent. Si asta conteaza.

6. Pentru ca e mult loc de schimbare. Si pentru ca FIECARE dintre noi poate sa schimbe ceva. Cand intri intr-o vila de lux, deja finisata, nu mai ai cum sa iti pui amprenta pe ea. Insa cand intri intr-o casa daramata pe care niste oameni incearca sa o repare, sa o reconditioneze, fiecare om poate sa puna o caramida, un tablou, sa stearga praful intr-un colt si sa schimbe ceva. E atat de multa nevoie de schimbare si de oameni care sa isi doreasca sa schimbe ceva in Romania incat oricine poate sa puna ceva bun in jur, sa gandeasca un proiect, un ONG, sa ajute pe cineva. Oricine poate sa schimbe ceva in jur si cred ca e una din cele mai mari minuni pe care le putem facem cat traim – sa facem lumea cu un centimetru mai buna sau mai frumoasa.

7. Pentru ca nu ne-am nascut degeaba aici. Si pentru ca avem radacini. Cumva, vad oamenii ca niste personaje din filmul Avatar. Suntem plantati intr-un anume loc si conectati cu tot ce se intampla in locul respectiv dar si in Univers. Ne-am nascut aici pentru un motiv. Pentru ca aveam de invatat niste lectii. Pentru ca locul asta, in vremurile astea, e ceea ce spiritul nostru avea nevoie. Aveam nevoie sa ne nastem in Romania. Insa si Romania avea nevoie de noi. Si are nevoie de noi in continuare. Mai mult ca niciodata. Si oricat de mult incerci sa iti rupi radicinile si sa ti le muti intr-un alt ghivechi, iti dai seama ca sunt atat de bine infipte in pamantul romanesc incat… merita sa te concentrezi pe cum dai cele mai bune roade posibile aici.

 

Da, dupa ce am locuit in Londra, mi se pare ca Romania e cu atat mai inapoiata ca si civilizatie decat mi se parea inainte. Insa e un loc sigur, liber, cald, plin de vise si sperante, un loc real cu spatiu pentru fiecare dintre noi. Cam de asta avem nevoie cu totii, daca ne uitam atent in noi. Daca fiecare om care are 2 neuroni in plus fata de majoritatea si are intentia sa foloseasca neuronii aia ca sa schimbe ceva in bine in jur, in plus e constient ca nu ne-am nascut ca sa ne imbogatim pe noi si sa furam de altii (ca viata nu e despre bani, printre altele), daca fiecare dintre oamenii astia pleaca din tara, atunci suntem toti niste lasi. Pentru ca provocarea cea mai mare si lectiile cele mai importante le inveti lucrand acolo unde esti pus, pentru un motiv sau altul, nu fugind mereu intr-un loc mai bun.

Fotografie de Daniel Vrabiuta /  Models Under Management

Modele: Mara si Alisa de la MUM

Puloverele sunt de la H&M

puloverul albastru e din colectia Erdem X H&M

puloverul galben e din colectia de toamna

puloverul portocaliu-rosu este din colectia H&M Studio AW17

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *